De Cocer Peptides 
acum 1 lună
TOATE ARTICOLELE ȘI INFORMAȚIILE PRODUSULUI PREVIZATE PE ACEST SITE WEB SUNT EXCLUSIV ÎN SCOPURI DE REZULTARE A INFORMAȚIILOR ȘI ÎN SCOP EDUCAȚIONAL.
Produsele furnizate pe acest site sunt destinate exclusiv cercetării in vitro. Cercetarea in vitro (în latină: *în sticlă*, adică în sticlărie) se desfășoară în afara corpului uman. Aceste produse nu sunt farmaceutice, nu au fost aprobate de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) și nu trebuie utilizate pentru a preveni, trata sau vindeca orice afecțiune, boală sau afecțiune. Este strict interzis�afecțiune. Este strict interzisă prin lege introducerea acestor produse în corpul uman sau animal sub orice formă.
1. Prezentare generală
Tulburarea din spectrul autismului (ASD) este un grup de tulburări de neurodezvoltare caracterizate prin deficite în comunicarea și interacțiunea socială, precum și prin comportamente și interese repetitive și restrictive. Oxitocina, o neuropeptidă care joacă un rol crucial în reglarea comportamentului social, a apărut ca un potențial medicament candidat pentru tratamentul autismului. Acest articol va explora rolul și aplicațiile oxitocinei în tratamentul autismului.
Figura 1. Reglarea oxitocinei și a serotoninei asupra simptomelor de bază ale tulburării spectrului autist (ASD).
2. Bazele biologice ale oxitocinei
2.1 Structura și Sinteza
Oxitocina (OXT) este o nonapeptidă ciclică în care doi aminoacizi de cisteină formează o legătură disulfurică intramoleculară. Este produs de hipotalamus și secretat în fluxul sanguin din glanda pituitară posterioară. În sistemul nervos central, neuronii producători de oxitocină sunt concentrați în principal în nucleul paraventricular și nucleul supraoptic al hipotalamusului. Acești neuroni proiectează axoni către glanda pituitară posterioară și alte regiuni ale creierului, cum ar fi amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal, reglând astfel diverse funcții fiziologice și comportamentale.
2.2 Mecanismul de acțiune
Oxitocina își exercită efectele prin legarea de receptori specifici de oxitocină (OXTR). OXTR aparține familiei de receptori cuplati cu proteina G și este distribuit pe scară largă în sistemul nervos central și țesuturile periferice. În creier, activarea OXTR poate regla eliberarea de neurotransmițători precum dopamina și serotonina, influențând astfel excitabilitatea neuronală și plasticitatea sinaptică. În amigdală, oxitocina poate regla răspunsul neuronilor amigdalei la stimulii sociali, afectând procesarea de către individ a informațiilor emoționale și abilitățile cognitive sociale.
3. Rolul oxitocinei în tratamentul autismului
3.1 Efecte asupra funcției sociale
3.1.1 Interacțiune socială îmbunătățită
Mai multe studii sugerează că oxitocina poate ajuta la îmbunătățirea interacțiunii sociale la persoanele cu autism. Într-un studiu în care șoarecilor adulți li s-a administrat oxitocină (0,8 UI/kg) intranazal zilnic, animalele tratate au petrecut de două ori mai mult timp interacționând cu partenerii sociali după doar două săptămâni. În studiile pe oameni, în timp ce unele rezultate ale studiilor clinice variază, anumite studii au arătat efecte pozitive. De exemplu, un studiu care a folosit oxitocină (24 UI la două zile timp de șase săptămâni) la copiii cu autism a găsit îmbunătățiri semnificative statistic ale scorurilor la Scala de răspuns social (SRS), indicând o funcționare socială îmbunătățită.
3.1.2 Cogniție socială îmbunătățită
Oxitocina poate influența modul în care persoanele cu autism recunosc și înțeleg indicii sociale. În studiile de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), participanții adulți de sex masculin cu autism au arătat o creștere fiabilă a activității creierului în girul temporal posterior superior (pSTS) atunci când procesează mișcarea biologică punct-luminoasă pentru a identifica stările emoționale după o singură doză de oxitocină intranazală (IN-OT). Acest lucru sugerează că oxitocina poate îmbunătăți percepția și procesarea indiciilor sociale la persoanele cu autism.
3.2 Efecte asupra procesării emoționale
3.2.1 Reglarea activității amigdalei
Amigdala joacă un rol critic în procesarea emoțională și comportamentul social. Doze multiple de tratament intranazal cu oxitocină (4 săptămâni, 24 UI pe zi) au dus la o reducere susținută a activității creierului în amigdala bilaterală, care a persistat chiar și după perioada efectivă de tratament, cu o durată de până la 4 săptămâni și 1 an post-tratament. În plus, participanții cu reduceri mai pronunțate ale activității amigdalei au prezentat îmbunătățiri comportamentale mai mari, în special în ceea ce privește atașamentul de evitare și funcționarea socială. Acest lucru sugerează că oxitocina poate îmbunătăți procesarea emoțională și comportamentul social la persoanele cu autism prin reglarea activității amigdalei.
3.2.2 Abilitatea de recunoaștere emoțională îmbunătățită
Unele studii indică faptul că oxitocina poate ajuta persoanele cu autism să recunoască mai bine emoțiile. Experimentele comportamentale care implică sarcini precum recunoașterea expresiei faciale au descoperit că administrarea de oxitocină a îmbunătățit acuratețea recunoașterii emoționale la participanți.
3.3 Efecte asupra comportamentelor repetitive și stereotipe
Unele studii sugerează că oxitocina poate avea un efect benefic asupra comportamentelor repetitive și stereotipe la persoanele cu autism. Într-un studiu pe șoareci adulți, după patru săptămâni de tratament cu oxitocină, comportamentele repetitive au scăzut cu 30%, iar acest efect a persistat timp de patru săptămâni după încetarea tratamentului. În studiile pe oameni, utilizarea oxitocinei (24 UI la fiecare două zile timp de șase săptămâni) la copiii cu autism a dus la îmbunătățiri semnificative statistic ale scorurilor la Scala Comportamentului Repetitiv – Revizuit (RBS), sugerând o reducere a comportamentelor repetitive și stereotipe.
4. Aplicarea oxitocinei în tratamentul autismului
Progresul cercetării clinice
Studii cu doză unică
Multe studii randomizate controlate (RCT) au investigat efectele oxitocinei în doză unică. Numeroase studii care au implicat atât indivizi neurotipici, cât și autisti au arătat că administrarea în doză unică de oxitocină are efecte benefice semnificative în comparație cu placebo. În unele studii, oxitocină intranazală în doză unică a îmbunătățit performanța în sarcini sociale specifice în rândul pacienților cu autism, cum ar fi contactul vizual crescut și atenția sporită la stimulii sociali.
Studii pe termen lung cu doze multiple
Rezultatele studiilor privind utilizarea pe termen lung a oxitocinei în doze multiple sunt oarecum inconsecvente. Unele studii au arătat efecte pozitive. Într-un studiu efectuat pe copii cu autism, patru săptămâni de administrare cronică de oxitocină (12 UI de două ori pe zi) au stimulat sistemul endogen de oxitocină, fapt dovedit de o creștere semnificativă a nivelului de oxitocină salivară la 24 de ore după ultima administrare de spray intranazal. În plus, a fost observată o metilare redusă a ADN-ului genei receptorului de oxitocină (OXTR), ceea ce sugerează o expresie crescută a receptorului și a fost asociată cu sentimente îmbunătățite de securitate. Într-un studiu de fază 2 controlat cu placebo de 24 de săptămâni, copiilor și adolescenților cu autism cu vârsta cuprinsă între 3 și 17 ani li s-au administrat zilnic 48 de unități internaționale de oxitocină intranazală. Rezultatele nu au arătat nicio diferență semnificativă între grupul cu oxitocină și grupul placebo în măsura de rezultat primară, scorul Subscalei de retragere socială modificată (ABC-mSW) din lista de verificare a comportamentului anormal.
5. Concluzie
Hormonul oxitocina a demonstrat un anumit rol în tratamentul autismului, exercitând potențial efecte pozitive asupra funcționării sociale, procesării emoționale și comportamentelor stereotipe repetitive la persoanele cu autism.
Surse
[1] Szabó J, Mlynár M, Feješ A, et al. Oxitocină intranazală într-un model animal genetic de autism [J]. Molecular Psychiatry, 2024,29(2):342-347.DOI:10.1038/s41380-023-02330-6.
[2] Moerkerke M, Daniels N, Tibermont L, et al. Administrarea cronică de oxitocină stimulează sistemul oxitocinergic la copiii cu autism[J]. Nature Communications, 2024,15(1):58.DOI:10.1038/s41467-023-44334-4.
[3] Hu L, Du X, Jiang Z și colab. Tratamentul cu oxitocină pentru simptomele de bază la copiii cu tulburare din spectrul autist: o revizuire sistematică și meta-analiză [J]. Jurnalul European de Farmacologie Clinică, 2023,79(10):1357-1363.DOI:10.1007/s00228-023-03545-w.
[4] Sikich L, Kolevzon A, King BH, et al. Oxitocină intranazală la copii și adolescenți cu tulburare din spectrul autist[J]. New England Journal of Medicine, 2021,385(16):1462-1473.DOI:10.1056/NEJMoa2103583.
[5] Tanaka A, Furubayashi T, Arai M, et al. Livrarea oxitocinei la creier pentru tratamentul tulburărilor din spectrul autist prin aplicare nazală.[J]. Molecular Pharmaceutics, 2018,15 3:1105-1111.
[6] Agarikano OP N. Oxitocină în modelele animale ale tulburării din spectrul autismului[J]. Developmental Neurobiology, 2017,77. https://api.semanticscholar.org/CorpusID:44632900
[7] Munesue T, Minabe Y. [The Possible Role of Oxytocin in Autism Spectrum Disorder].[J]. Seishin Shinkeigaku Zasshi = Psychiatria Et Neurologia Japonica, 2016,118 6:399-409.
[8] Zhao F, Zhang H, Wang P și colab. Oxitocina și serotonina în modularea funcției neuronale: fundamentele neurobiologice ale comportamentului legat de autism [J]. Frontiere în neuroștiință, volumul 16 - 2022.
Produs disponibil numai pentru cercetare:
